Categorii
Boli Copil mic Școlar

Scarlatina, sfaturi pentru părinți

Scarlatina este o boală a copilăriei care apare frecvent în perioada de copil mic sau școlar, la fel ca varicela sau boala gură mână picior. Spre deosebire de acestea, care sunt boli virale, scarlatina este cauzată de o bacterie, streptococul beta hemolitic de grup A.

Pentru că în trecut, toți copiii cu scarlatină erau internați pentru tratament în secții de boli infecțioase, există încă o teamă când vine vorba de această boală. În prezent nu mai este obligatorie internarea, antibioticele necesare pentru tratamentul scarlatinei se găsesc sub formă de siropuri și pot fi administrate la domiciliu.

În acest articol veți afla care sunt simptomele scarlatinei, cum se tratează scarlatina dar și ce facem dacă copilul este purtătos sănătos de streptococ, subiect care naște multe discuții în colectivitate.

Cuprins:

Cum se transmite scarlatina?

Streptococul beta hemolitic de grup A, bacteria răspunzătoare pentru apariția scarlatinei se găsește în concentrație mare la nivelul faringelui și amigdalelor. Prin urmare, particulele de salivă eliminate de bolnavi prin vorbire sau tuse vor împrăștia boala celor din jur. Streptococul se mai poate găsi în secrețiile nazale sau pe piele, dar acest lucru este mai rar.

Perioada de incubație, adică timpul scurs de la contactul cu particulele infectate până la apariția primelor simptome este variabil, între 12 ore și 7 zile.

Boala este frecventă iarna și la începutul primăverii și apare, de regulă, în colectivități de copii (grădiniță, școală).

Scarlatina afectează cel mai des grupa de vârstă 5-15 ani. Îmbolnăvirile la copii sub 3 ani sunt extrem de rare. În cazul adolescenților mari și adulților, a căror imunitate s-a maturizat, boala este foarte rară.

În medicina anglo-saxonă, bolile cu febră urmată de erupție pe piele sunt clasificate de la 1 la 6, scarlatina fiind boala numărul 2. Boala numărul 1 este rujeola, numărul 3 este rubeola, numărul 4 este boala Filatov, numărul 5 este boala obrajilor pălmuiți (eritemul infecțios) iar boala numărul 6 este roseola infantum.

Simptomele scarlatinei

Primele simptome de scarlatină apar brusc și sunt specifice unei faringite streptococice:

  • durere în gât
  • roșu în gât
  • ganglioni inflamați (gât)
  • febră
  • frisoane
  • durere de cap
  • dureri musculare

Consultul în acest moment poate pune diagnosticul de faringită streptococică, dar nu încă de scarlatină. Trebuie știut că doar 10% dintre copiii care fac un episod de faringită cu streptococ beta hemolitic de grup A, vor dezvolta scarlatină. La restul de 90%, boala se va limita în zona faringelui.

În scarlatină, streptococul beta hemolitic este mai virulent, va produce anumite toxine care vor declanșa simptome mai severe, la nivelul întregului organism. Prin urmare, la 12-24 de ore de la apariția faringitei, copilul va dezvolta simptomele specifice de scarlatină:

  • o erupție roșiatică, cu puncte mici roșii, aspră la palpare, care se întinde de la gât spre trunchi și membre. Erupția este mai pronunțată în axile sau inghinal, poate da mâncărimi ușoare dar nu este dureroasă. Erupția din scarlatină durează maxim o săptămână. La unii copii pielea se poate descuama după vindecarea erupției. Poze cu erupția din scarlatină puteți vedea aici.
  • obraji roșii cu o zonă palidă în jurul gurii. La nivelul feței nu apare erupție ci doar această înroșire a obrajilor.
  • limbă zmeurie: limba poate fi foarte roșie cu multe excrescențe mici, punctiforme care seamănă cu aspectul unei zmeure. Limba poate fi și foarte încărcată, cu o peliculă albă, la începutul bolii.

Diagnosticul de scarlatină

Diagnosticul de scarlatină poate fi pus doar pe baza simptomelor enumerate mai sus, ele fiind destul de specifice bolii. Nu se obișnuiește să mai trimitem copilul la exudat faringian sau alte analize de sânge pentru că tratamentul trebuie început cât mai repede.

În prezent se poate efectua testul rapid de antigen streptococic, al cărui rezultat este eliberat imediat, pentru confirmarea infecției cu streptococ beta hemolitic. El nu este recomandat de rutină ci doar atunci când simptomele nu sunt clare.

Fiind vorba despre o boală cu febră și erupție roșietică, ea poate fi uneori confundată cu alte viroze eruptive: a cincea boală, rubeola, rujeolă, roseola. O altă confuzie care se mai poate face, din cauză că erupția din scarlatină este ușor pruriginoasă (produce mâncărimi), este cu urticaria.

De aceea este bine ca diagnosticul să fie pus de un medic cu experiență, capabil să diferențieze scarlatina de celelalte boli enumerate.

Tratamentul scarlatinei

Scarlatina se tratează cu antibiotice, pe durata a 10 zile.

Se preferă penicilina sau amoxicilina, sub formă de sirop sau tablete, în funcție de vârsta copilului. Dacă copilul este alergic la penicilină sau aceasta nu este disponibilă, se pot folosi eritromicina, claritromicina sau o cefalosporină de generația I (cefalexină).

Așa cum spuneam la începutul articolului, nu mai este necesară internarea unui copil cu scarlatină pentru tratament, așa cum se făcea în trecut, înainte de apariția antibioticelor cu administrare orală. Tratamentul se poate da ușor acasă.

Este esențial să facem tratamentul corect, pe întreaga durată recomandată, de 10 zile, chiar dacă simptomele pot să dispară în 24 de ore de la începerea antibioticului. Tratarea incorectă poate duce la complicații ale bolii.

Febra și durerea în gât se tratează cu ibuprofen sau paracetamol.

Remedii pentru durerea în gât

Poate cel mai greu de suportat simptom al scarlatinei este durerea intensă de gât care face copilul să se alimenteze greu și să fie indispus. Pentru a trece mai ușor peste cele câteva zile când copilul are dureri intense, părinții pot încerca următoarele abordări:

  • oferiți frecvent lichide copilului, menținerea mucoasei faringiene hidratată reduce durerile
  • oferiți miere copilului, cu condiția ca acesta să aibă peste 1 an
  • oferiți alimente moi, chiar pasate în blender. Sunt mai ușor de înghițit atunci când copilul are dureri intense în gât
  • evitați alimentele acre, acide sau condimentante, pot să accentueze durerea

Complicațiile scarlatinei

Marea majoritate a copiilor corect tratați cu schema completă de antibiotic vor evolua bine, fără complicații.

În cazurile rare când apar evoluții nedorite ale bolii, acestea pot fi:

  • otita
  • sinuzită
  • pneumonie
  • abces amigdalian (acumulare de puroi)
  • meningită (foarte rar)
  • șoc toxic cauzat de streptococ (foarte rar)
  • artrită septică (foarte rar)

Scarlatina netratată poate da complicații pe termen lung (care apar la săptămâni sau luni distanță): reumatism acut, boală renală (glomerulonefrita), boală cardiacă. Acestea sunt afecțiuni serioase, care lasă sechele, de aceea tratarea promptă și corectă a scarlatinei este esențială.

Când se poate întoarce copilul cu scarlatină în colectivitate?

Copilul cu scarlatină, aflat sub tratament antibiotic se poate întoarce în colectivitate după 24 de ore de la începerea terapiei, dacă se simte bine.

Nu este necesară izolarea la domiciliu a acestuia pe întreaga durată a tratamentului.

children in the classroom
Photo by Max Fischer on Pexels.com

Tratăm sau nu purtătorii sănătoși de streptococ beta hemolitic?

Aceasta este o dilemă serioasă pentru orice pediatru sau medic de familie care se va întâlni adesea cu copii purtători de streptococ beta hemolitic dar fără simptome.

Trebuie știut că aproximativ 15% dintre copii vor fi purtători sănătoși de streptococ la un anumit moment al vieții. Și acești copii pot transmite streptococul mai departe, dar șansa este mult mai mică, comparativ cu un copil bolnav.

Atitudinea general recomandată este de a nu trata un purtător sănătos de streptococ beta-hemolitic.

Este suficientă urmărirea acestuia și educarea părinților, astfel încât aceștia să știe care sunt simptomele unei posibile îmbolnăviri cauzate de streptococul beta hemolitic, pentru a se putea prezenta la medic dacă este necesar.

Există și situații specifice când se decide administrarea tratamentului și unui purtător sănătos. Sunt acele situații când purtătorul sănătos vine în contact cu persoane vulnerabile în familie, când există o mare anxietate cauzată de streptococ în familie sau când există cazuri de complicații cronice ale scarlatinei la alți membri ai familie.

De reținut

  1. Scarlatina este o boală infecțioasă a copilăriei, produsă de o bacterie, streptococul beta hemolitic de grup A.
  2. Boala afectează frecvent copiii între 5 și 15 ani, la sfârșitul iernii și începutul primăverii.
  3. Scarlatina se tratează cu antibiotic pe durata a 10 zile.
  4. Purtătorii sănătoși de streptococ nu necesită tratament, cu unele excepții.

surse:

https://www.contemporarypediatrics.com/view/defining-and-dealing-carriers-group-streptococci

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/scarlet-fever/symptoms-causes/syc-20377406

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.