Infecțiile urinare sunt boli comune ale copiilor, afectând mai des fetele decât băieții, din cauza anatomiei diferite a aparatului excretor.

Infecția urinară poate fi joasă (cistita) sau înaltă (pielonefrita) și este cauzată, cel mai des, de bacterii din tubul digestiv (din scaun).

Infecțiile urinare netratate adecvat pot duce la cicatrici renale, situație care poate să aibă efecte nedorite în viața adultă. De aceea este bine ca părinții să cunoască simptomele care ridică suspiciunea unei infecții urinare și să ducă copilul la consult atunci când e nevoie.

Cauzele infecțiilor urinare la copil

Infecția urinară apare atunci când bacteriile părtrund în aparatul urinar, se multiplică și încep să producă simptome neplăcute. Cel mai des, bacteriile urcă din exterior, prin uretră, în vezica urinară. Mult mai rar apare infecția ca urmare a contaminării rinichilor prin intermediul sângelui.

Aparatul urinar este format din:

• rinichi – organele unde sângele este filtrat și rezultă urina
• uretere – două tuburi care colectează urina produsă în rinichi și o varsă în vezica urinară
• vezica urinară – organul care adună urina produsă de rinichi
• uretra – orificiul prin care urina este eliminată din corp. La fete, uretra este foarte scurtă, comparativ cu băieții, de aceea șansa ca bacteriile să urce în vezică sunt mult mai mari.

Bacteriile care pătrund în aparatul urinar cauzând infecții sunt, cel mai des, din scaun. Cel mai frecvent întâlnit patogen este, de departe, E.Coli. Mai rar, putem avea infecții urinare cu Klebsiella, Proteus, Citrobacter, Enterococ sau alți microbi.

Infecția urinară nu este o boală contagioasă, ea nu se transmite direct de la un bolnav la altul!

Factori de risc pentru infecția urinară la copii

Unii copii au un risc mai mare să facă infecții urinare comparativ cu alții. Situațiile care care pun un risc suplimentar de infecție a tractului urinar sunt următoarele:

• sexul feminin – din cauza uretrei scurte comparativ cu cea a băieților
• constipația cronică
• ștergerea fecalelor dinspre anus spre anterior
• igiena deficitară a zonei genitale
• anomalii congenitale ale aparatului urinar: hidronefroză, reflux vezico-ureteral, megaureter, etc.
• tratamente antibiotice prelungite
• tratamente care afectează imunitatea (citostatice, cortizonice, etc)

Contrar mitologiei medicale, băiețeii la care nu este încă posibilă decalotarea penisului nu au un risc mai mare de infecții urinare, dacă igiena generală este adecvată. Așadar, decalotarea forțată nu are nici o justificare.

Simptomele infecției urinare la copii

Așa cum spuneam, infecția urinară poate să afecteze doar vezica (cel mai frecvent), situație în care vorbim despre cistită, sau poate să urce la nivelul rinichilor, cauzând pielonefrita. Simptomele sunt ușor diferite, în cele două situații.

Simptomele cistitei la copii

Cel mai des, copiii vor dezvolta infecție în zona joasă a tractului urinar, vezica urinară și uretra. Simptomele comune ale cistitei sunt următoarele:

• durere sau usturime la urinare
• urină urât mirositoare care poate să conțină sânge
• urinări foarte frecvente în cantități mici
• senzație de nevoie de a urina fără eliminare de urină
• febră
• durere abdominală sub buric

Simptomele pielonefritei la copii

În cazuri mai rare, bacteriile pot urca la nivelul rinichilor, cauzând simptome mai severe decât în cazul unei cistite.

Atunci când copilul are pielonefrită, la simptomele cistitei, menționate mai sus, se pot adăuga următoarele simptome:

• stare generală proastă, oboseală, apatie
• febră cu frisoane
• vărsături
• durere abdominală difuză
• durere de spate, pe ambele părți sau doar într-o parte

Simptomele infecției urinare la bebeluși

Infecțiile urinare la bebeluși sunt mai greu de diagnosticat din cauză că sugarul nu poate spune ce îl supără, este imposibil să aflăm dacă are usturimi la urinare sau dureri.

Vom suspecta o infecție urinară la un bebeluș atunci când observăm apariția bruscă a următoarelor simptome:

• febră mare fără simptome de răceală sau boli ale copilăriei
• refuz alimentar
• vărsături
• urină urât mirositoare sau cu sânge
• apatie, letargie
• icter (îngălbenirea pielii sau a albului ochilor)
• diaree

Diagnosticarea unei infecții urinare la un copil sub 1 an impune investigații suplimentare pentru depistarea uneor posibile anomalii congenitale ale aparatului renal. Efectuarea unei ecografii renale este obligatorie în cazul acestor sugari.

Diagnosticul infecției urinare la copii

Atunci când copilul are simptome de infecție urinară va fi nevoie de testarea urinii, printr-o urocultură, pentru stabilirea diganosticului. Este foarte important să se facă acest test, înainte de începerea oricărui tratament antibiotic, pentru a știi ce bacterie a provocat infecția.

Cum recoltăm urina la copil

Recoltarea corectă a urinii pentru urocultură este extrem de importantă pentru un rezultat corect al analizei. Având în vedere că recoltarea se face acasă, fără supraveghere medicală, este esențial ca părinții să știe tehnica corectă de colectare a urinii, în funcție de vârstă.

• Recoltarea urinii la bebeluș, acasă, este foarte problematică. Există pungi de recoltare care se fixează pe piele, în zona genitală, dar este nevoie de mare atenție la igienă, înainte de a atașa pungulița. Punga de recoltare trebuie să stea cât mai puțin atașată la pielea sugarului. Imediat ce acesta a urinat, punga se va dezlipi, se va închide și se va duce cât mai repede la laborator. Oricare din acești pași, făcuți greșit, poate duce la un rezultat fals al analizei, de aceea tratăm cu oarecare rezervă rezultatele obținute cu punguța de urină. Recoltarea ideală a urinii la sugar se va face prin cateter sau puncție suprapubiană, in spital.
• Recoltarea urinii la copilul mai mare se va face în recipiente speciale, sterile, luate de la farmacie. Este important ca zona genitală a copilului să fie spălată cu apă și săpun imediat înainte de recoltare (nu în seara precedentă). După ce s-a făcut igiena, copilul va urina direct în tub și veți duce recipientul cât mai repede la laborator.

NU vom recolta uroculturi la copiii fără simptome. La fel, NU vom solicita urocultura la analizele de rutină dacă copilul nu are simptome de infecție urinară sau malformații renale care necesită monitorizare specială.

Bandeletele de testare rapidă a infecției urinare pot fi de ajutor pentru a ne orienta atunci când copilul are simptome specifice. Ele se introduc în urina proaspătă, colectată într-un recipient curat, și se vor colora specific în prezența infecției urinare. Aceste bandelete se găsesc la majoritatea farmaciilor.

În afară de analiza urinei, uneori mai pot fi necesare analize de sânge, ecografie renală sau alte investigații imagistice care să clarifice starea aparatului urinar.

Tratamentul infecției urinare la copii

Tratamentul infecției urinare confirmate, la copii, se face cu antibiotice, pe o durată de 7 zile, în general. Cele mai folosite antibiotice în infecțiile urinare sunt:

• amoxicilina-clavulanat (Augmentin, Amoksiklav)
• cefalosporine (cefalexina, cefiximă, cefpodoxil)
• trimetoprim-sulfametoxazol (Sumetrolim)

În cazul bebelușilor este preferabil tratamentul și urmărirea în spital. Uneori este necesar tratamentul intravenos cu antibiotice, situație în care se impune internarea.

Starea generală a copilului se va îmbunătăți într-o zi sau două de la începerea terapiei. Este important să se facă tratamentul integral, pe toată durata recomandată, chiar dacă copilul se simte bine! După încheierea tratamentului, este posibil ca medicul să ceară o urocultură de control, pentru a verifica vindecarea infecției.

În afară de tratamentul antibiotic, pot fi necesare antitermice (ibuprofen sau paracetamol câteva zile).

Hidratarea este foarte importantă pe toată durata tratamentului unei infecții urinare.

Bacteriuria asimptomatică

O situație des întâlnită în practică sunt analize de urină pozitive pentru anumite bacterii la un copil clinic sănătos, adică fără nici un simptom de infecție urinară.

Această situație se numește bacteriurie asimptomatică și, în mod normal, NU necesită tratament antibiotic!

Explicația pentru care unii copii sănătoși au uroculturi pozitive este faptul că microbii pot coloniza uretra sau vezica urinară, fără să declanșeze boala.

În cazul în care copilul suferă de anumite malformații renale sau alte boli cronice care diminuează imunitatea, medicul va decide dacă este necesară tratarea bacteriuriei asimptomatice.

Cum prevenim infecțiile urinare la copii?

Înfecțiile urinare nu pot fi complet prevenite, la toți copiii, dar ele pot fi reduse ca frecvență prin respectarea următoarelor sfaturi care țin de igienă, alimentație și obiceiuri la toaletă:

• schimbați cât mai des scutecele bebelușului
• spălați cu apă călduță zona genitală a sugarului ori de câte ori acesta a avut scaun
• stergeți întodeauna sugarul din față în spate, fie că folosiți șervețele umede, șervețele normale sau prosoape
• tratați constipația copilului
• încurajați copilul să urineze des și să nu rețină urina mult timp
• verificați că cei mai mărișori se șterg din față în spate după folosirea toaletei (indiferent dacă sunt fetițe sau băieți)
• faceți zilnic igiena zonei uro-genitale a copilului cu apă și săpun
• evitați să facți baie cu spumă sau jacuzzi fetițelor
• luați-le copiilor lenjerie intimă de bumbac
• încurajați-i să bea multe lichide

De reținut

1. Infecțiile urinare sunt cauzate, cel mai des, de bacterii din scaun care ajung în aparatul urinar.
2. Dacă copilul are simptome de infecție urinară, este necesară o urocultură de confirmare.
3. Recoltarea corectă a urinii este esențială pentru un diagnostic corect.
4. Tratamentul se va face pe toată durata prescrisă, chiar dacă copilul se simte mai bine după doar 2-3 doze de antibiotic.
5. Bacteriile în urina unui copil fără simptome de infecție urinară și fără boli cronice nu necesită tratament.

surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12415-urinary-tract-infection-childrens

Citiți și: Fimoza și parafimoza