Rahitismul este o boală în care oasele copilului devin moi si slabe. Structura moale va duce la deformarea în timp a oaselor, scheletul copilului va căpăta o formă aparte, specifică bolii.

Rahitismul afectează exclusiv oasele în creștere. De aceea boala apare mai frecvent la copiii foarte mici pentru că aceștia cresc foarte rapid în înălțime. Mai rar pot fi afectați adolescenții aflați în pusee de creștere.

Cauzele rahitismului

Cauza rahitismului este deficitul de vitamina D. Aceasta are rolul de a fixa calciul și fosforul în oase, facându-le tari și puternice. În lipsa vitaminei D, oasele vor crește anormal, vor fi excesiv dezvoltate la capete dar moi și fragile per ansamblu.

Rahitismul poate fi prevenit prin administrarea de vitamina D copiilor foarte mici și ar trebui să fie o boală pe care să nu o mai întâlnim în practică.

Din păcate lucrurile nu stau întotdeauna așa. Neglijența în administrarea zilnică a vitaminei D bebelușilor, oprirea completă a administrării vitaminei D (rezultatul sfaturilor neavizate) fac ca boala să afecteze în continuare destui copii.

În România, țară cu climat temperat și însorire medie, este obligatorie administrarea zilnică de vitamina D tuturor copiilor începând din a șaptea zi de viață până la 18 luni. Mai multe despre profilaxia cu vitamina D puteți citi aici.

Copiii cu risc crescut de rahitism

Anumite categorii de copii sunt mai predispuși să dezvolte boala comparativ cu alții.

În cazul în care copilul dumneavoastră se încadrează într-una dintre categoriile următoare, grija pentru administrarea corectă de vitamina D trebuie să fie maximă.

• Prematurii: din cauză că au stat mai puțin timp decît trebuia în burta mamei, au primit o cantitate insuficientă de vitamina D
• Copiii cu piele mai închisă la culoare: aceștia produc mai puțină vitamina D prin expunere la soare decât cei cu pielea foarte albă
• Copiii alăptați exclusiv: laptele de mamă este sărac în vitamina D
• Copiii care suferă de boală celiacă, colon iritabil, parazitoze, boli renale, fibroză chistică sau alte boli care afectează digestia și absorbția substanțelor nutritive din tubul digestiv.
• Copiii care primesc medicamente pentru epilepsie sau HIV
• Copiii mamelor care au deficit de vitamina D sau au avut în timpul sarcinii.
• Copiii la care diversificarea alimentației merge greu sau a fost începută prea târziu
• Copiii sedentari care nu petrec zilnic timp în aer liber, la soare, în sezonul cald

Semnele rahitismului

În fazele incipiente ale bolii, copilul va prezenta unul sau mai multe din următoarele semne și simptome:

• iritabilitate, dureri osoase
• lipsa energiei, paloare, oboseală
• achiziții motorii întârziate (stat în șezut, mers)
• erupție întârziată a dinților
• deteriorarea smalțului dentar
• creștere în greutate nesatisfăcătoare

În cazul unui rahitism avansat copilul va prezenta modificări ale oaselor:

• încheieturi groase, umflate, cu oase proeminente și dureroase la palpare
• marginea inferioară a coastelor proeminentă
• stern bombat spre exterior
• deformarea oaselor membrelor inferioare (picioare în paranteză sau în X)
• deformări de coloană
• fontanela largă pentru vârstă
• oasele craniului moi, aplatizate occipital (la ceafă) și bombate excesiv la frunte
• fracturi spontane, în lipsa unei traume fizice evidente

Diagnosticul rahitismului

Rahitismul este diagnosticat, cel mai des, în urma unui consult medical în care pediatrul observă mai multe dintre semnele menționate mai sus.

În ajutorul diagnosticului de rahitism vin și analizele de sânge:

• dozarea vitaminei D
• calciu seric
• calciu ionic
• fosfor seric
• fosfatază alcalină
• parathormonul
• radiografia cu raze X, acolo unde este nevoie.

Tratamentul rahitismului

Tratamentul rahitismului se face cu vitamina D oral.

Există mai multe scheme de administrare a acesteia, zilnic în doze mai mici, săptămânal sau lunar în doze unice mari. În cazul pacienților complianți preferăm schema cu administrare zilnică, aceasta fiind cea mai fiziologică.

Uneori este necesară și suplimentarea cu calciu, în funcție de alimentația generală a copilului.

Urmărim rezultatele tratamentului prin dozări periodice ale vitaminei D din sânge.

În cazul în care tratamentul a fost început în fazele incipiente ale bolii, recuperarea este foarte bună.

Dacă, însă, copilul are deja deformări osoase, revenirea completă la forma normală a scheletului nu este întotdeauna posibilă.

Prevenția rahitismului

Cea mai importantă metodă de protecție împotriva apariției rahitismului este administrarea de vitamina D, zilnic, bebelușului până la vârsta de 18 luni.

Vitamina D se sintetizează natural în momentul în care pielea este expusă razelor solare. De aceea este bine ca toți copiii să petreacă cât mai mult timp în aer liber cu respectarea regulilor de protecție solară.

Atenție: în cazul bebelușilor (mai ales a celor sub 6 luni) expunerea directă la soare nu este permisă! Riscul epuizării termice și a insolației la aceste vârste este foarte mare.

Alimente bogate în vitamina D

De mare ajutor în prevenția rahitismului sunt și alimentele bogate în vitamina D:

• somon
• sardine
• hering
• ton
• ulei de ficat de cod
• gălbenuș de ou

Acestea ar trebui să fie prezente în alimentația de bază a oricărui copil.

Citiți și: Carnea și oul în dieta bebelușului

surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rickets/diagnosis-treatment/drc-20351949

https://www.rch.org.au/kidsinfo/fact_sheets/Rickets/

https://www.healthline.com/nutrition/9-foods-high-in-vitamin-d#7.-Vitamin-D-fortified-foods